Mântuirea – Capitolul 6

1 Ioan 4:15; 1 Ioan 5:4,5,6; 1 Ioan 2:16,17; 1 Ioan 5;10,11; 1 Petru 1:17-21; Evrei 10:14-8; Efeseni 2:4-10.

Isus Hristos a venit pe Pământ ca OM, pentru a salva omenirea de păcat, pentru a corecta greşeala făcută de ADAM. Aceasta înseamnă mai multe lucruri :

1. Isus Hristos a avut natura dragostei, dar(spre deosebire de om) a avut şi fructele din pomul vieţii (prin Duhul Sfânt cu care era UNA), deci a avut puterea de a înfăptui BINELE.
2. Isus Hristos n-a avut natura păcatului, nici fructele pomului morţii (pomul cunoaşterii); deci EL nu putea face RĂUL şi nici nu putea fi păcălit de diavol. În plus, EL era Dumnezeu, deci era superior diavolului.
3. Omul nu se putea întoarce singur la Dumnezeu, deoarece intrase în circuitul morţii. Pentru că păcatul a intrat în lume printr-un om (şi s-a răspândit apoi în toţi oamenii), era nevoie tot de un om care să aducă lucrurile în faza lor iniţială. Acesta nu putea fi altul decât OMUL ISUS HRISTOS, care era pe o poziţie asemănătoare  lui Adam înainte de cădere. Adam avea natura dragostei, dar încă nu intrase în circuitul vieţii, a trăirii practice a acestei naturi. Asta urma să se întâmple dacă el ar fi mâncat din pomul vieţii.

Dumnezeu pusese în mijlocul grădinii cei doi pomi, pentru a-i oferi omului libertatea de alegere. Dar deși fusese prevenit de pericol, totuşi Adam a făcut alegerea greşită. De aceea era nevoie ca Dumnezeu să reediteze toată întâmplarea cu un alt personaj care să facă alegerea corectă. Acesta este ISUS supranumit “AL DOILEA ADAM “ (sau ultimul Adam). Prin el, Dumnezeu începe o nouă istorie a omenirii, exact aşa cum avea de gând s-o facă cu Adam, dar nu a reuşit din cauza neascultării acestuia.

Deci Isus vine de la Tatăl, se identifică cu OMUL-PĂCAT(adică ia asupra lui natura păcătoasă şi fructele pomului morţii) şi se duce cu ele în moarte, (lăsându-le acolo = anulate), apoi revine la viaţă, moment în care fructele pomului vieţii apar ca ceva viu şi real. Apoi se întoarce la cer, iar circuitul se închide.

4. Isus a realizat pe Pământ două evenimente importante : moartea şi învierea.

                MOARTEA  LUI  ISUS  ÎNSEAMNĂ :

• Identificarea cu OMUL-PĂCAT
• Pedepsirea OMULUI-PĂCAT
• Anularea fructelor morţii şi a oricărui alt element negative apărut din cauza căderii în păcat, a intrării în circuitul morţii. Isus a luat toate acestea de la oameni, s-a lăsat răstignit, şi astfel le-a dus în moarte. Adică le-a dat înapoi diavolului, din care proveneau. În felul acesta, circuitul morţii a fost întrerupt, a fost anulat, iar omenirea a fost eliberată. Deci toate fructele morţii sunt anulate. Chiar dacă se văd, ele sunt minciuni (măşti) ale diavolului care din nou vrea să ne păcălească. 

                    ÎNVIEREA  LUI  ISUS  ÎNSEAMNĂ :

• Identificarea cu OMUL-DRAGOSTE, prin care orice om este readus la starea iniţială (starea în care era Adam înainte de cădere)
• OMUL-PĂCAT fiind pedepsit prin moartea lui Isus şi curăţat prin sângele Lui, devine prin învierea lui Isus, curat , nevinovat, acceptat de Dumnezeu
• Deschiderea uşii spre circuitul vieţii, care, pe lângă natura dragostei, conţine şi fructele din pomul vieţii (fructele dragostei) care sunt: putere, bucurie, dragoste, pace, încredere, înţelepciune, curaj, răbdare, bunătate, blândeţe, credincioşie, sănătate, libertate, energie, sfinţenie, puritate, linişte, sinceritate, autocontrol şi orice alt lucru benefic care există în natura dragostei.

Toate acestea însă omul nu le primeşte decât “DE DREPT”, iar “DE FAPT” le primeşte prin acceptarea lui Isus ca Domn şi Salvator, apoi prin umplerea cu Duhul Sfânt. Isus curăţă terenul de păcat, iar Duhul Sfânt este cel care aduce roade (fructe) din pomul vieţii.

Toate lucrurile vii, au la bază un duh. Iar pomul vieţii are la bază Duhul Sfânt, care produce fructe vii, fructe funcţionale. Niciodată cunoaşterea (cunoştinţa) nu va produce lucruri vii, deoarece provine din pomul cunoaşterii care este pomul morţii.

 De aceea este scris :

• ”Litera omoară dar Duhul oferă viaţă “ (2 Corinteni 3:6)
• ”Cunoştinţa produce mândrie, dar dragostea clădeşte” (1 Corinteni 8:1)

Prin Duhul Sfânt, omul intră în circuitul vieţii, iar fructele din pomul vieţii devin un ADEVĂR VIU (funcţional) în viaţa lui.

Un creştin care nu este umplut cu Duhul Sfânt, este vulnerabil şi poate fi atacat sau păcălit de diavol, prin capcane, minciuni, tentaţii, soluţii la probleme care par bune, etc.

Observăm că Isus Hristos a făcut şi el un circuit (prezentat anterior), iar prin acest circuit pe care El l-a parcurs ca om (în trup fizic), Isus s-a identificat cu toată omenirea (cu fiecare om care a trăit sau va trăi pe Pământ). Deci Isus n-a parcurs acest drum singur, ci împreună cu noi. Iar când s-a întors în cer la Tatăl, nu s-a întors singur, ci împreună cu noi. De aceea este scris că “suntem aşezaţi împreună cu El în locurile cereşti, în Cristos Isus”. (Efeseni 2:6)

În plan spiritual asta înseamnă că noi putem afirma cu toată autoritatea, următoarele:

Ne-am născut păcătoşi împreună cu Adam (din cauza lui Adam) şi de aceea am fost condamnaţi la moarte . Dar în momentul condamnării, a venit MIELUL ISUS, care a fost judecat şi condamnat în locul nostru. Deci, noi am fost DEJA judecaţi şi condamnaţi în Isus. Apoi, am înviat împreună cu El şi apoi ne-am ridicat la cer împreună cu El.

Acesta este drumul nostru în plan spiritual, adică CALEA. Pe acest drum avem din nou acces la fructele din pomul vieţii, care – în opoziţie cu fructele pomului morţii – reprezintă ADEVĂRUL (fructele pomului morţii au devenit minciuni, deoarece moartea lui Isus le-a anulat). Prin învierea lui Isus şi înălţarea Lui la cer, împreună cu noi, avem VIAŢA (viaţa din Dumnezeu = viaţa veşnică). De aceea Isus Hristos este CALEA, ADEVĂRUL şi VIAŢA .

Deoarece Isus s-a întors în cer împreună cu noi, înseamnă că, în faţa Tatălui noi suntem corespunzători pentru a intra în cer atunci când vom pleca din această lume. Este ca şi cum am fi deja acolo.