Mântuirea – Capitolul 7

Isus a avut un trup fizic ca şi noi, din următoarele motive :

• Ca să se poată identifica cu noi
• Deoarece păcatul intrase în lume printr-un om, tot un om trebuia şi putea să-l anuleze
• Creştinii alcătuiesc trupul lui Cristos (biserica), iar pe Pământ creştinii au trup de carne, deci şi capul (care este Cristos) trebuia să fie tot de carne

 Isus Hristos a realizat două lucruri importante :

• prin moarte a închis (a anulat) circuitul morţii
• prin înviere a deschis circuitul vieţii

Aceste realizări sunt pentru fiecare om care a trăit, trăieşte sau va trăi pe Pământ; ele sunt realizări cu valabilitate eternă. Astfel, omul este adus din nou într-o poziţie de neutralitate, de unde are din nou ocazia să aleagă, la fel ca şi Adam înainte de cădere. Dar acum, alegerea e mult mai uşoară deoarece se referă la a crede un ADEVĂR sau o MINCIUNĂ.

Datorită faptului că – în mod normal – fiecare om se naşte şi trăieşte în circuitul morţii, în momentul în care trebuie să aleagă ce crede, îi este greu să-şi schimbe optica, adică să creadă adevărul lui Dumnezeu. Asta deoarece diavolul are mereu grijă ca şi minciuna lui să pară drept adevăr. (Observaţie: minciunile diavolului nu sunt lucruri ireale, ci sunt foarte palpabile, dar sunt lucruri moarte, care nu arată adevărul. Ele pot fi comparate cu nişte măşti de plastic, puse pe faţa unui om. Aceste măşti sunt reale, palpabile, dar nu reprezintă chipul omului respectiv, deci nu reprezintă adevărul. Ele sunt nişte minciuni suprapuse peste adevărata înfăţişare).

Deci aparent, există două adevăruri: adevărul lui Dumnezeu, pe care ne vine greu să-l credem, deoarece nu-l cunoaştem, şi adevărul diavolului, care ni se pare evident, deoarece ne-am născut în el şi am trait în el. Dar adevărul lui Dumnezeu este un adevăr viu, pe când adevărul diavolului este un adevăr mort, adică o minciună.

ADEVĂRUL MORT ESTE DE DOUĂ ORI MORT :

• prin moartea lui Isus care a anulat circuitul morţii
• prin însăşi pomul morţii (diavolul care reprezintă moartea în sine). Pentru că s-a rupt de Dumnezeu care este VIAŢĂ (natura vieţii), diavolul a devenit natura morţii, sau izvorul morţii sau originea iniţială a morţii

ADEVĂRUL VIU ESTE DE DOUĂ ORI VIU :

• prin învierea lui Isus Hristos
• prin Duhul Sfânt (pomul vieţii) care reprezintă viaţa (viaţa veşnică)

Viaţa veşnică este numai în Dumnezeu. Până la revolta lui Lucifer, în Univers nu exista moarte, doar viaţă veşnică, viaţă infinită, fără început şi fără sfârşit. Această viaţă era (este) Dumnezeu. De aceea, tot ce e rupt de Dumnezeu, trăieşte în moarte (în afara vieţii).

A FI PĂCĂTOS nu înseamnă a face fapte rele, ci înseamnă a fi rupt, a fi despărţit de Dumnezeu, a nu avea nici o legătură cu EL. În acest caz, se intră în circuitul morţii, care apoi conduce la roadele morţii (şi care, impropriu, se numesc “păcate”). Deci dacă un om este bun, se poartă frumos cu semenii, nu se enervează, nu fură, nu minte, etc, dar nu are nici o legătură cu Dumnezeu (chiar dacă crede în existenţa Lui), acel om este păcătos, deși nu i se poate reproşa nimic în comportare. Dar el trăieşte în circuitul morţii şi chiar dacă prin educaţie, prin voinţă, sau prin alte metode, nu practică fructele morţii, el este un păcătos autentic. Faptul că nu practică fructele morţii, e doar o aparenţă. E destul să le gândească şi e ca şi cum le-ar face. Biblia spune că dacă un bărbat se uită la o femeie şi o pofteşte, el deja a păcătuit în inima lui, chiar dacă nu s-a manifestat nimic în exterior.

O comportare exemplară nu ne poate scoate din circuitul morţii, pentru că nu este vie, nu provine din pomul vieţii, ci provine din voinţă, din educaţie, din dorinţa de a impresiona, etc, deci este moartă. Iar moartea nu poate duce decât la moarte.

Numai Hristos ne poate scoate din circuitul morţii şi ne poate transfera în circuitul vieţii.

            DUMNEZEU  ZICE :

Prin moartea şi învierea fiului meu Isus Hristos, tu omule, ai scăpat de natura păcătoasă şi tot ce vezi rău în tine, sunt minciunile diavolului. Primeşte-l pe Isus, primeşte Duhul Sfânt şi vei vedea că fructele pomului vieţii, vor deveni vii în viaţa ta. Nu va trebui să te mai lupţi să faci binele cu puterile tale. Fiul meu a murit ca să te scape de moarte şi de iad şi să-ţi ofere viaţă veşnică. Toate acestea sunt adevărate şi reprezintă LEGEA DUHULUI DE VIAŢĂ.

              DIAVOLUL  ZICE :

Oare chiar aşa să fie? Tu nu vezi câte defecte ai? Nu vezi câte greşeli faci? Nu vezi că îţi urăşti colegii de serviciu? Cum poţi crede că vei ajunge în rai? Nu vezi de câte ori ai promis că nu te mai enervezi, că nu mai critici, şi iar ai făcut-o? Crezi că Dumnezeu te mai iartă?

Toată lumea te înşeală, te dispreţuieşte şi profită de tine. Nu vezi că eşti un nimic, că n-ai nici o valoare?

Cum poţi crede că eşti vindecat de pietre la rinichi? Nu vezi ce dureri insuportabile ai?

Cum poţi să crezi că ai pace în suflet? Nu vezi că te deranjează cea mai mică nedreptate care ţi se face?

Şi astfel, diavolul reuşeşte să te determine să crezi adevărul lui, care e un adevăr mort, o minciună. Această minciună te conduce la moarte şi astfel intri în circuitul morţii, sau ceea ce Biblia numeşte LEGEA PĂCATULUI ŞI A MORŢII.

                    OMUL  ALEGE 

•  îl crede pe Dumnezeu
• îl crede pe diavol

DACĂ OMUL ÎL CREDE PE DUMNEZEU , atunci el devine credincios (credinţa = o încredere în lucrurile care nu se văd). Devenind credincios, automat el devine şi neprihănit (neprihănirea se primeşte prin credinţă) şi de asemeni, începe să trăiască în Adevăr (Adevărul = Isus Hristos). Acest adevăr este un adevăr viu, deci el conduce la Viaţă (viaţă veşnică: în vocabularul lui Dumnezeu, cuvântul “viaţă” are sensul de VIAŢĂ VEŞNICĂ, aceasta e adevărata viaţă)

DACĂ OMUL ÎL CREDE PE DIAVOL, atunci el devine necredincios (deoarece nu crede adevărul, ci crede o minciună). Devenind necredincios, automat devine păcătos, deoarece fructele pomului morţii le crede vii; astfel, se vede încărcat cu ele, are procese de conştiinţă, şi nu mai poate spera să fie mântuit. Dar acest om trăieşte de fapt o minciună. Iar minciuna este un adevăr mort şi astfel conduce la moarte (la diavol, care e tatăl minciunii) . Această moarte conduce la răutate, frământare, durere, disperare, teamă, etc, care, după moartea fizică, se vor amplifica şi vor forma “chinurile iadului” (înafara trupului, aceste chinuri sunt mult amplificate).

       De aici, rezultă următoarele :

  A CREDE = singura faptă a credinciosului

  A NU CREDE = singurul păcat al necredinciosului

                                   OBSERVAŢIE

    A CREDE nu se referă la a crede în existenţa lui Dumnezeu, sau a crede o teorie, sau o doctrină, ci se referă la a crede :

• că Isus a anulat circuitul morţii
• că Isus a suferit moartea (pedeapsa pentru păcat) în locul nostru (s-a identificat cu noi)
• că Isus s-a identificat cu noi şi în înviere şi ne-a transferat din “lumea întunericului, în lumea dragostei lui”
• a crede tot ce spune Dumnezeu în Biblie despre EL, despre noi, despre cer, despre păcat, despre salvare, etc.

        A NU CREDE se referă la a nu crede ce am spus anterior în cele patru puncte

În momentul în care omul îl alege pe Dumnezeu şi crede ce spune El, automat intră în circuitul de reântoarcere a lui Isus în cer. Adică drumul începând din acest punct, este deja parcurs de Isus. Iar Isus nu a parcurs acest drum singur, ci împreună cu noi. Aşa că omul nu trebuie decât să păşească, la fel ca pe o scară rulantă, care mereu parcurge acelaşi circuit. Omul nu parcurge singur acest drum, ci împreună cu Isus. Sunt două feţe ale aceleiaşi monede, două aspect ale aceluiaşi fapt : mai întâi, Isus s-a identificat cu omul în toate etapele din circuitul vieţii, iar acum, omul se identifică cu Isus, adică alege să creadă ce-a făcut Isus pentru el şi decide să-L considere pe Isus Salvator şi Rege. Această alegere este urmată de botez, care este identificarea omului cu moartea şi învierea lui Isus.

Deci Isus îl transportă pe om în starea lui iniţială, înapoi la OMUL-DRAGOSTE, aşa cum era Adam înainte de căderea în păcat. Apoi acest OM-DRAGOSTE este umplut cu Duhul Sfânt şi astfel intră în circuitul vieţii.

În momentul în care omul alege minciuna prezentată de diavol, acest “tată al minciunilor” are putere asupra lui şi îl chinuie cu tot felul de probleme. Astfel omul rămâne mereu în contradicţia dintre BINE şi RĂU, dorindu-şi mereu binele, dar neavând putere să-l înfăptuiască. Ca urmare, rămâne mereu în circuitul morţii.

Observăm că şi în cazul lui Adam, şi în cazul tuturor oamenilor care trebuie să decidă ce aleg, după ce decizia a fost luată, Dumnezeu acţionează în duh (duhul omului), conform naturii sale, pe când diavolul acţionează în locul în care îşi poate plasa minciunile: la nivelul minţii, al gândirii, bazându-se pe logica omului, care dacă percepe nişte lucruri prin cele cinci simţuri, el va concluziona că acesta este adevărul. Viaţa de credinţă nu este o viaţă mintală, bazată pe gândire sau pe a respecta o doctrină sau alta, ci înseamnă A TRĂI, A FI VIU, deoarece „nu mai trăim noi, ci Isus trăieşte în noi” prin puterea, darurile şi roadele Duhului Sfânt. Deci verbul de bază în creştinism nu este “A FACE”, ci “A FI VIU” .

În prezent diavolul este anulat numai ca influenţă distructivă în om. Orice om este eliberat “de drept” (prin moartea lui Isus) de orice duh rău care ar fi în el, sau ar avea o influenţă asupra lui. Eliberat de drept, înseamnă că acel om are dreptul să fie eliberat, respectiv că nici un duh rău nu mai are drept legal asupra lui.

              Eliberarea “DE FAPT” cuprinde două aspecte :

1. eliberarea raportată la diavol şi duhurile negative

• când există motive datorită cărora diavolul are drepturi asupra omului, atunci trebuie înlăturate aceste motive (cauze). Ele sunt: păcate generaţionale, păcate proprii nerezolvate (nemărturisite) şi puterea cuvintelor spuse de cel în cauză, sau de alte persoane despre el
• când diavolul nu are nici o bază legală pentru a ataca, nu are nici un drept asupra omului, dar profită de ignoranţa celor care nu cunosc acest adevăr. În acest caz diavolul trebuie demascat ca mincinos şi anulată minciuna lui prin proclamarea adevărului, în Numele lui Isus Hristos şi cu autoritatea lui.

      2. eliberarea raportată la om

• când diavolul nu are nici o bază legală pentru a ataca, el poate fi alungat în Numele şi cu autoritatea lui Isus Hristos. Acest lucru îl poate face fie persoana în cauză, fie alt creştin care cunoaşte şi crede adevărul
• când există păcate sau motive care au deschis uşa diavolului, trebuie aflată rădăcina acestor motive şi rezolvată prin mărturisire, pocăinţă, anularea cuvintelor negative(care au valoare de blestem), iertarea persoanelor implicate, etc.

Pentru omul care nu crede ce zice Dumnezeu, ci crede minciuna diavolului, nu este nici o salvare. Nu Dumnezeu îl pedepseşte, ci se pedepseşte singur. Dumnezeu a realizat TOTUL pentru noi (prin Isus Hristos) ca să fim salvaţi de moarte şi de iad. Dar dacă noi nu credem acest lucru, Dumnezeu nu mai are ce să ne ofere în plus, deoarece ne-a oferit totul. Dacă noi nu ştim să beneficiem de acest TOT, vom suferi consecinţele propriei noastre alegeri greşite. Dacă peste o prăpastie adâncă este un pod stricat, fragil şi nesigur şi Dumnezeu construieşte alături un pod nou, solid şi ne spune să trecem pe el, nu este nici vina lui Dumnezeu, nici pedeapsa lui dacă noi trecem pe podul fragil şi cădem în prăpastie.

DOMNUL SĂ NE AJUTE SĂ CREDEM ÎN DRAGOSTEA LUI, CARE NE-A OFERIT VIAŢĂ VEŞNICĂ ŞI SĂ-I MULŢUMIM ZILNIC PENTRU ACEST CADOU !