Bine ați venit pe pagina noastră, această pagină oferă informații revelate prin înțelepciunea Duhului Sfânt, și regăsite între coperțile Bibliei.
Suntem confruntați ca generație cu o acută lipsă de sens și scop, competiții acerbe, lupte de putere și altele care secătuiesc izvorul de viață și bucurie al ființei noastre. dacă te găsești într-un asemenea pustiu al sufletului unde nemulțumirea, conflictele sau separarea par a fi noii stăpâni care te torturează te invităm să afli calea afară de sub dominația lor.
Sperăm ca întrebările dumneavoastră să își găsească răspunsurile aici, dar și să puteți regăsi mult dorita liniște și claritate internă care să vă repună în perspectivă sensul vieții, frumusețea ei și nu numai, să fiți împuterniciți și echipați să duceți bătălia până la capăt
Pentru a putea structura concis informația atât de valoroasă a salvării sufletului și al trupului aceasta este cuprinsă într-o structură de 7 capitole sub numele de CAPITOLUL 1,-7 veți sesiza o scurtă informare care dacă doriți poate fi extinsă: extinderea ei se face printr-o cerere la adresa de email listată aici pe pagină.
Dacă doriți să fiți însoțit în călătoria dumneavoastră puteți cere asistența sau puteți adresa întrebări suplimentare unui membru al echipei noastre, care cu bucurie vă v-a sta alături.
MÂNTUÍ (mấntui) (mântuiesc)
1. A (se) salva (dintr-o primejdie, din robie, de la moarte etc.).
2. A (se) vindeca (de o boală).
3. A (se) curăța de păcate; a (se) izbăvi, a (se) salva. (A ierta sau) a obține iertarea pentru păcatele săvârșite.
4. A (se) termina, a (se) isprăvi, a (se) a sfârși.
5. A (se) dezrobi.
6. A se dezvinovăți.
7. Liniște și siguranță.
Mântui, mântuire – https://dexonline.ro/definitie/mantuire/definitii
CAPITOLUL 1
Inițial, în UNIVERS a existat doar DUMNEZEU (Ioan 1,1-2). De aici rezultă că: Dumnezeu
este creatorul a tot ceea ce a apărut ulterior, tot ce există înafara lui Dumnezeu, sunt creații
(Geneza 1,1-23 = Geneza 2:4-5 = Ioan 1:3 = Ioan 1:10). Omul poate să-L cunoască pe
Dumnezeu doar pe drumul oferit de El și care este ISUS.
CAPITOLUL 2
Inițial, în Univers era o singură natură, aceea a dragostei. Când Lucifer s-a revoltat, în
Univers a apărut a doua natură, total opusă primei: natura păcatului. Sensul inițial al
cuvântului „păcat” este “ separat de Dumnezeu”. Natura dragostei este mai puternică decât
natura păcatului. Dumnezeu e constant (etern, permanent) și neschimbat.
CAPITOLUL 3
Dumnezeu l-a creat pe om după modelul său (chipul și asemănarea). Deci omul a avut inițial natura dragostei = omul-dragoste. Prin neascultare și neîncredere, omul e păcălit de șarpe, respectiv de diavol și astfel apare ceea ce numim „căderea în păcat” prin care
omul-dragoste primește o altă natură și devine omul-păcat.
În grădina Eden, existau doi pomi principali:
POMUL VIEȚII= DUHUL SFÂNT- Fructele acestui pom sunt: dragoste, perfecțiune, putere, bucurie, pace, înțelepciune, curaj, răbdare, bunătate, credincioșie, blândețe, stăpânire de sine, libertate, sănătate, energie etc.
POMUL CUNOȘTINȚEI BINELUI ȘI RĂULUI = POMUL MORȚII – (Geneza 2:9). Acest RĂU se poate defini ca fiind lipsa binelui și anume lipsa
oricărei legături cu BINELE, adică cu Dumnezeu. Această natură păcătoasă a primit-o omul, după ce a mâncat din pomul cunoștinței binelui și răului, fructele acestui pom fiind: ură, tristețe, neliniște, slăbiciune, temă, lipsă de înțelepciune, nerăbdare, răutate, necredință, nervozitate, duritate, severitate, violență, boală, dependențe, vinovăție, agitație, trădare și lipsă de autocontrol.
Așa cum VIAȚA=NATURA DRAGOSTEI=DUMNEZEU, tot așa MOARTEA=NATURA PĂCATULUI=DIAVOL.
*POMUL VIEȚII = un circuit închis care pleacă din Dumnezeu și se întoarce la Dumnezeu =Legea Duhului de Viață ( Romani 8:2)
*POMUL MORȚII = un circuit închis care pleacă de la diavol și se întoarce la diavol = Legea Păcatului și a morții (Romani 8:2)
CAPITOLUL 4
Omul trăia în Bine fără să-și pună problema Răului, deoarece nu cunoștea Răul. Dumnezeu însă, îl cunoștea și pe diavol (cunoștea Răul) și tocmai de aceea i-a interzis omului să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului. Dar în același timp, i-a dat și libertatea de acțiune, așa cum le dăduse îngerilor. Mai întâi, diavolul îl ademenește pe Adam să guste din pomul cunoașterii, pentru a putea avea acces la mintea lui (cunoașterea se realizează la nivelul minții), apoi i-a sugerat frica, care este un sentiment opus dragostei (1 Ioan 4:18).Deci păcatul a fost nu Răul propriu-zis, ci faptul că prin neascultare, omul a cunoscut (și a acceptat) ideile transmise de diavol, care sunt opuse de cele ale lui Dumnezeu, și sub greutatea cărora a devenit apăsat. După ce omul a ajuns la conștiința faptului că e gol, Dumnezeu i-a confecționat haine pentru a-l elibera de sub apăsarea rușinii și goliciunii lui. În felul acesta a apărut Legea cu porunci, prin care omul nu mai avea voie să facă anumite lucruri. Aceste lucruri erau interzise pentru protecția omului, pentru protecția conștiinței lui; Legea nu-i era necesară lui Dumnezeu, în relația cu omul, dar îi era absolut necesară omului în relația lui cu Dumnezeu, pentru a putea rămâne într-o relație bună cu Dumnezeu, nefiind atacat de ideile diavolului. Observăm deci că în problema păcatului, un rol important îl are conștiința. (Romani 14:5,14,22,23)
CAPITOLUL 5
După căderea în păcat, omul are în continuare natura dragostei, dar nu are roadele ei.
Pentru a avea roadele dragostei, el trebuia să mănânce din pomul vieţii. Până nu cunoaşte problema păcatului înfăptuit de Adam şi Eva, orice om trăieşte în contradicţia dintre CE ESTE şi CE ŞI-AR DORI SĂ FIE. El are impresia că toată această contradicţie îi aparţine şi se luptă să o rezolve prin voinţă, prin inteligenţă, prin respectarea unor principii de viaţă, etc.
În realitate contradicţia este între Dumnezeu şi diavol şi e urmarea păcatului. Dumnezeu a condamnat păcatul şi moartea şi le-a anulat puterea prin (şi în ) Isus Hristos. Pentru a fi în circuitul vieţii, trebuie să ai nu numai natura dragostei, ci şi fructele pomului vieţii.
CAPITOLUL 6
1 Ioan 4:15; 1 Ioan 5:4,5,6; 1 Ioan 2:16,17; 1 Ioan 5;10,11; 1 Petru 1:17-21; Evrei 10:14-18;
Efeseni 2:4-10.
Isus Hristos a venit pe Pământ ca OM, pentru a salva omenirea de păcat, pentru a corecta greşeala făcută de ADAM. Aceasta înseamnă mai multe lucruri : Isus Hristos a avut natura dragostei, dar (spre deosebire de om) a avut şi fructele din pomul vieţii (prin Duhul Sfânt cu care era UNA), deci a avut puterea de a înfăptui BINELE. Isus Hristos n-a avut natura păcatului, nici fructele pomului morţii (pomul cunoaşterii); deci EL nu putea face RĂUL şi nici nu putea fi păcălit de diavol. Pentru că păcatul a intrat în lume printr-un om (şi s-a răspândit apoi în toţi oamenii), era nevoie tot de un om care să aducă lucrurile în faza lor iniţială.
Acesta nu putea fi altul decât OMUL ISUS HRISTOS, care era pe o poziţie asemănătoare lui Adam înainte de cădere. Isus a realizat pe Pământ două evenimente importante : moartea şi învierea.
MOARTEA LUI ISUS ÎNSEAMNĂ :
Identificarea cu OMUL-PĂCAT,
Răscumpărarea OMULUI-PĂCAT,
Anularea fructelor morţii şi a oricărui alt element negativ apărut din cauza căderii în păcat, a intrării în circuitul morţii. În felul acesta, circuitul morţii a fost întrerupt, a fost anulat, iar omenirea a fost eliberată.
ÎNVIEREA LUI ISUS ÎNSEAMNĂ:
Identificarea cu OMUL-DRAGOSTE, prin care orice om este readus la starea iniţială (starea în care era Adam înainte de cădere) OMUL-PĂCAT fiind pedepsit prin moartea lui Isus şi curăţat prin sângele Lui, devine prin învierea lui Isus, curat, nevinovat, acceptat de Dumnezeu;
Observăm că Isus Hristos a făcut şi el un circuit (prezentat anterior), iar prin acest circuit pe care El l-a parcurs ca om (în trup fizic), Isus s-a identificat cu toată omenirea (cu fiecare om care a trăit sau va trăi pe Pământ). Deci Isus n-a parcurs acest drum singur, ci împreună cu noi. Iar când s-a întors în cer la Tatăl, nu s-a întors singur, ci împreună cu noi. De aceea este scris că “suntem aşezaţi împreună cu El în locurile cereşti, în Cristos Isus”. (Efeseni 2:6).
Acesta este drumul nostru în plan spiritual, adică CALEA. Pe acest drum avem din nou
acces la fructele din pomul vieţii, care – în opoziţie cu fructele pomului morţii – reprezintă ADEVĂRUL (fructele pomului morţii au devenit minciuni, deoarece moartea lui Isus le-a anulat). Prin învierea lui Isus şi înălţarea Lui la cer, împreună cu noi, avem VIAŢA (viaţa din Dumnezeu = viaţa veşnică). De aceea Isus Hristos este CALEA, ADEVĂRUL şi VIAŢA.1
CAPITOLUL 7
Creştinii alcătuiesc trupul lui Cristos (biserica). Isus Hristos a realizat două lucruri importante: prin moarte a închis (a anulat) circuitul morţii, prin înviere a deschis circuitul vieţii. Adevărul lui Dumnezeu este un adevăr viu, pe când adevărul diavolului este un adevăr mort, adică o minciună.
ADEVĂRUL MORT ESTE DE DOUĂ ORI MORT: prin moartea lui Isus care a anulat circuitul morţii și prin însăşi pomul morţii (diavolul care reprezintă moartea în sine).
ADEVĂRUL VIU ESTE DE DOUĂ ORI VIU : prin învierea lui Isus Hristos și prin Duhul Sfânt (pomul vieţii) care reprezintă viaţa (viaţa veşnică).
A FI PĂCĂTOS nu înseamnă a face fapte rele, ci înseamnă a fi rupt, a fi despărţit de
Dumnezeu, a nu avea nici o legătură cu EL.
DUMNEZEU ZICE : Prin moartea şi învierea fiului meu Isus Hristos, tu omule, ai scăpat de natura păcătoasă şi tot ce vezi rău în tine, sunt minciunile diavolului. Primeşte-l pe Isus, primeşte Duhul Sfânt şi vei vedea că fructele pomului vieţii, vor deveni vii în viaţa ta. Nu va trebui să te mai lupţi să faci binele cu puterile tale. Fiul meu a murit ca să te scape de moarte şi de iad şi să-ţi ofere viaţă veşnică. Toate acestea sunt adevărate şi reprezintă LEGEA DUHULUI DE VIAŢĂ.
DIAVOLUL ZICE :Oare chiar aşa să fie? Tu nu vezi câte defecte ai? Nu vezi câte greşeli faci? Crezi că Dumnezeu te mai iartă? Toată lumea te înşeală, te dispreţuieşte şi profită de tine. Nu vezi că eşti un nimic, că n-ai nici o valoare? Şi astfel, diavolul reuşeşte să te determine să crezi adevărul lui, care e un adevăr mort, o minciună.
DACĂ OMUL ÎL CREDE PE DUMNEZEU , atunci el devine credincios (credinţa = o
încredere în lucrurile care nu se văd). Devenind credincios, automat el devine şi neprihănit (neprihănirea se primeşte prin credinţă) şi de asemeni, începe să trăiască în Adevăr (Adevărul = Isus Hristos). Acest adevăr este un adevăr viu, deci el conduce la Viaţă (viaţă veşnică: în vocabularul lui Dumnezeu, cuvântul “viaţă” are sensul de VIAŢĂ VEŞNICĂ, aceasta e adevărata viaţă). DACĂ OMUL ÎL CREDE PE DIAVOL, atunci el devine necredincios (deoarece nu crede adevărul, ci crede o minciună). Devenind necredincios, automat devine păcătos, deoarece fructele pomului morţii le crede vii;
De aici, rezultă următoarele : A CREDE = singura faptă a credinciosului; A NU CREDE =
singurul păcat al necredinciosului.
Deci Isus îl transportă pe om în starea lui iniţială, înapoi la OMUL-DRAGOSTE, aşa cum era Adam înainte de căderea în păcat. Apoi acest OM-DRAGOSTE este umplut cu Duhul Sfânt şi astfel intră în circuitul vieţii. Viaţa de credinţă nu este o viaţă mentală, bazată pe gândire sau pe a respecta o doctrină sau alta, ci înseamnă A TRĂI, A FI VIU, deoarece „nu mai trăim noi, ci Isus trăieşte în noi” prin puterea, darurile şi roadele Duhului Sfânt. Deci verbul de bază în creştinism nu este “A FACE”, ci “A FI VIU” .
Dacă peste o prăpastie adâncă este un pod stricat, fragil şi nesigur şi Dumnezeu construieşte alături un pod nou, solid şi ne spune să trecem pe el, nu este nici vina lui
Dumnezeu, nici pedeapsa lui dacă noi trecem pe podul fragil şi cădem în prăpastie.
DOMNUL SĂ NE AJUTE SĂ CREDEM ÎN DRAGOSTEA LUI, CARE NE-A OFERIT VIAŢĂ VEŞNICĂ ŞI SĂ-I MULŢUMIM ZILNIC PENTRU ACEST CADOU !
cere detalii /video aici
RESTAURARE PENTRU SUFLET 